– Să întindem celui sărac milostenie, iar el să răspundă cu bogdaproste sau fie de sufletul celui adormit, atunci am făcut milostenie în numele lui Hristos.
– Noi cei de pe pământ avem posibitatea de a face prin slujba parastasului, răscumpărăre pentru cei repausați, din bunăvoința lucrării noastre personale și duhovnicești, aceasta o putem numi milă sufletească.
– Lumânarea, prescura, pumnul de grâu prefăcut în colivă și paharul de vin, sunt cheia întregii lucrări duhovnicești, legate de taina teologică a slujbei morților.
– Că noi vrem să facem o mie de pachete și să împarțim milostenie, nu ne oprește nimeni, dar Dumnezeu nu de acestea are nevoie.
Părintele Calistrat – Vrea Dumnezeu să vadă, bunătatea jerfei din inimă bună, să se îndrepteze ca un fum de tămie la cer, pentru că te interesează cu evlavie problematica celui adormit și-l pomenești.
– Noi creștinii, facem jerfa parastaselor într-un mod simbolic și tradițional, pentru că mortul nu mănâncă mâncare și nici nu bea, însă Dumnezeu primește jertfa, o transformă în jertfă harică și o cântărește celui adormit, iar cel adormit primește în schimbul jertfei, milă de la Dumnezeu.
– Căci noi spunem:
„Milă de la Dumnezeul să cerem”, raspunsul:
„Dă Doamne, Doamne Miluiește!”
– Preotul face apoi rugăciunile de dezlegare, însă creștinii repetând mereu aceste slujbe de dezlegare cu parastas putem scoate din iad mii de suflete, pe care poate nu le știm, nu le cunoaștem, dar ele au nevoie de mila noastră sufletească și se bucură de darul duhovnicesc primit, dezlegarea și parastasul.
