Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-te din înălțimile cerești pentru mântuirea noastră și hrănindu-te cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale Învierii Tale pământești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai sezul la dreaptă lui Dumnezeu și Tatălui!
În această senină și atotluminoasa zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la ceruri, pământul prăznuiește și saltă, cerul se bucură astăzi de înălțarea Ziditorului făpturii, oamenii savoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri.
Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Invredniceste-ne și pe noi, neputinciosii, care gândim încă la cele pământești și savasim neîncetat cele plăcute trupului, s cugetăm la infricoșătoarea Ta inălțare la cer, grijile cele trupești și cele lumești să le lepădăm și împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer, și cu toată inimă și cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălașul nostru, iar aici pe pământ suntem numai străini și călători, plecați din casă Părintească în țara îndepărtată a păcatului.
Pentru această te rugăm cu osârdie, Doamne, că, prin preaslăvita înălțarea Ta, să insufletesti conștiință noastră, să ne scoți din robia acestui trup și a acestei lumi păcătoase și să ne invrednicesti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământești; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ție, Domnului și Dumnezeului nostru, să-ți slujim și să lucrăm, până când, dezlegându-ne de legăturile trupului și trecând vămile văzduhului, să dobândim cereștile tale locașuri, unde stând de-a dreaptă Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii și Îngerii și cu toți Sfinții, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.