La doua saptamani dupa incidentul din curtea manastirii Vladiceni, parintele Calistrat si-a cerut scuze pentru gestul sau, in primul rand lui Dumnezeu si apoi credinciosilor.
„Evident, în prima clipă ești tentat să zici: satana! Evident, nu este așa sub nici o formă, chiar de la el ar trebui să-mi cer scuze că i-am înmulțit osteneala demonică, stârnindu-i valuri de prieteni care și-au îndreptat artileria răutății asupra Bisericii în primul rând, au scuipat obrazul lui Dumnezeu, prin manifestarea mea infantilă și nedemnă, asupra celor două enoriașe cu un comportament nedemn de viața noastră creștină în Biserică, trebuia să iert:
De șaptezeci de ori câte șapte… Mai întâi lui Dumnezeu și celor bine credincioși le cer iertarea creștină, pentru că le-am tulburat liniștea postului, a sufletului și a minții, prin prosta ieșire din fire, și gestul brutal de răfuială cu cele două femei mici sufletește și moral…
Scuzele nu folosesc la nimic, fapta este incalificabilă și demnă de pedeapsa primită, atât din partea superiorilor, a publicului, a societății consternate de un gest injust, pe fondul unor ambiții feminine, provocate în formă continuă, instigând la dezordine în timpul slujbelor, însă raportate la persoana mea, omul iute și neatent în momentul nedorit, s-au petrecut cele știute”, a scris parintele Calistrat.
„După prima săptămână de post al bucuriei, am putut străbate cu mintea printre avalanșele de insulte care de care mai dure și mai pătimașe. Cuvinte grele, replici dure, tot felul de confecții verbale răutăcioase izvorâte din prisosul unor inimi pline de dreptate, justiție, adevăr, sau păreri bine construite în ceea ce privește o faptă negheobă săvârșită la un moment de neatenție și neluare aminte.
Acum cu mintea limpede, fără a mima vreo umbră de smerenie, sincer îmi asum întreaga greșeală petrecută, peste care poate s-ar fi putut păși în cu totul vreo altă formulă.
Mulțumesc deopotrivă creștinilor firești și obișnuiți, care au luat lucrurile așa cum sunt, apoi celor care au ales să se roage păstrând tăcerea, dar și celor care fie că mă cunosc din vedere, din auzite, din vorbe, zvonuri, mituri, povești sau legende, mai mult sau mai puțin reale, au avut atitudini foate aspre, le cer scuzele de rigoare, că am intrat în mintea sau sufletul dumnealor, să le perturb, liniștea, pacea sau gândurile prin acest subiect”, a mai mentionat parintele Calistrat.