Daca vreun nebun se va intreba vreodata: Cine l-a creat pe Dumnezeu? Vei merge in superioritatea creatiei pana vei ajunge la cineva necreat! Si acela este Absolutul! Vesnicia lui! Fara inceput, fara sfarsit!
Nu incercati sa-l intelegeti pe Dumnezeu omeneste. Si am sa va dau o pilda!
Un pustnic a fost intrebat:
– Parinte, tu nevoiesti de atata vreme in pustie si permanent vorbesti de Dumnezeu de parca ai comunica cu el.
– Dar Dumnezeu e pretutindeni! E aici langa noi!
– Fa-ma sa inteleg! In momentul in care ma adancesc cu el, il vad tot mai mare si tot mai departe! In momentul in care incerc sa ma rog sau sa las totul in seama Lui, ma mai linistesc. Si pusnicul i-a spus:
– Fiule, vezi muntele ala mare din fata ta?
– Da!
– Pune mana la ochi, il ma vezi?
– Nu-l mai vad!
– Acum acopera acel munte cu palma!
– Pai nu se poate ca palma mea e mica, restul se vede.
– Pai asta e fiule! Daca mintea ta este de-o palma si Dumnezeu este fara margini, cum ai putea sa crezi ca intr-o minte cu margini, incape un Dumnezeu fara margini, ca sa poti sa-l intelegi tu?
Acesta este Dumnezeu!
Omul este prima faptura libera creata de Dumneze. Omul este creat liber, are dreptul sa se rastoarne, dar de bunavoie! Si cand omul a progresat spre pamant, nu spre cer, si a zis Dumnezeu: Nu-i bine sa fie omul singur pe pamant! Pe pamant! Nu in Rai! Dumnezeu a constatat ca omul este singur si are nevoie de un tovaras. Cand a fost facut omul (asa cum frumos povestea Parintele Cleopa la Sihastria) a fost facut sa se inmulteasca ca ingerii si nu altfel!
Doamne ajuta! Amin!
Cu ceva timp in urmă, am avut bucuria sa- l întîlnesc ptr prima dată pe parintele Calistrat cu ocazia unui pelerinaj la mai multe mănăstiri.Marturisesc sincer ca mi- l imaginam altfel ! Stiind că este o adevarata enciclopedie, mâ temeam sâ nu nu ne trateze de la inălțimea superioritatii ,pe bună dreptate. Dar nu a fost așa spre surprinderea mea.Este un OM în adevâratul sens al cuvîntului .Am simtit multă dragoste,caldură sufleteasca.generozitate, blîndețe ,bunatate pe care le-a daruit fiecăruia dintre noi.Multă răbdare a avut cu fiecare ascultînd pasul nostru.Nu ne mai induram sa plecăm! Nu te mai saturi sa- l asculți povestind !A fost o adevărată binecuvîntare intîlnirea cu sfinția sa !